Interviu cu părintele Vasile Flavian Brănescu

Iubiți credincioşi,
Ne aflăm în postul Sfintelor Paşti şi parcurgem acestă perioadă de urcuş duhovnicesc pentru a prăznui Învierea lui Hristos cu gândul la propia noastră înviere! Această perioadă ne amintește şi de postul de 40 de zile ținute de Hristos înainte de începerea activității Sale mesianice.

În vechime, Postul Sfintelor Paşti avea menirea de a-i pregăti pe cei care urmau să primească botezul în noaptea Învierii.
Postul este necesar pentru mântuirea şi devenirea noastră duhovnicească.

Călcarea postului, putem spune că a fost unul dintre motivele izgonirii lui Adam din Rai. Păcatul neascultării pe care l-au săvârşit protopărinții noștri Adam şi Eva a avut la rădăcină, mândria şi egoismul, păcate capitale cu care noi trebuie să luptăm mai ales în acest post! Așadar, pe lângă postul de bucate trebuie să luptăm pe cât ne stă nouă în putință împotriva mândriei care este soră cu uciderea, cu desfrâul şi de asemenea să luptăm cu egoismul, cu preocuparea prea mare față de persoana noastră.
Egoismul este un păcat care dezintegrează făptura omenească şi o izolează de celălalt şi, bineînțeles că acest egoism ne izoleză de Dumnezeu pentru că Dumnezeu este comuniunea perfectă de iubire dintre Persoanele Sfintei treimi, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Către această direcție trebuie să țintim noi, căci suntem chip şi asemănare a lui Dumnezeu!

1.Ce înseamnă pentru dumneavoastră să fiți un sprijin al sufletelor românilor aflați departe de casă?

Ca să răspund acestei întrebări aleg sa fac o analiză personală a perioadei în care locuiam cu familia într-un orășel retras de pe coasta de Vest a Țării Galilor, Aberystwyth. Loc care nu are în apropiere nicio parohie românească, cea mai apropiată fiind la aproximativ 3 ore! Singura opțiune din apropiere era o biserica grecească la care ajungeam când ne permitea serviciul. Acolo am simțit o oarecare distanțare față de biserica noastră și față de oameni în general, deoarece nu exista o comunitate legată, o comuniune.

Lucrurile s-au schimbat însă, când Bunul Dumnezeu a rânduit să fiu chemat la hirotonie de către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Iosif. Am fost rânduit să slujesc ca diacon în parohia Bristol, Anglia. Aici am aflat și am înțeles ce ne-a lipsit cel mai mult- căldura sufletească și dragostea oamenilor dintr-o parohie ce te fac să uiți că te afli la mii de kilometri distanță de țara ta. Atunci când toți se unesc în rugăciune și fiecare își împărtășește bucuria sau necazul unul față de altul, simți că acolo exista o comuniune strânsă, un nucleu ce se mărește de la an la an.

Chiar dacă suntem la început de drum în parohia noastra din Swansea, am încercat să vin în ajutorul oamenilor arătându-le calea către Dumnezeu! Ascultând pe fiecare cu problemele și cu durerile sale, am căutat să aduc pacea și liniștea în sufletele dânșilor, cu ajutorul Domnului! Prin înființarea parohiei noastre am văzut o schimbare în bine a oamenilor, mai ales a celor care participă săptămânal la Sfânta Liturghie pe care am început să-i cunosc mai îndeaproape!

Bucuria de a-i asculta, de a-i îndruma și de a vedea cum viața lor se schimbă în bine aduce multă împlinire sufletească pentru mine.

2.Cum reusește biserica românească sa fie un punct de sprijin spiritual si cultural pentru comunitatea din diaspora?

Biserica in diaspora este nu doar un loc de rugăciune, ci și un punct de reper al comunității. Aici preoții sunt părinți din mai multe puncte de vedere, sunt solidari cu încercările ce vin asupra enoriașilor, dar în același timp se și bucură de reușitele și bucuriile acestora, astfel simțim că suntem o familie unită și numeroasă.

Pentru a susține și mai mult partea spirituală și culturală, biserica încearcă să găsescă și să achiziționeze spații și lăcașuri de cult pentru a le putea adapta la nevoiele enoriașilor, unde să înființeze școli românești și centre comunitare.

În privința aceasta și noi, cu ajutorul Domnului, al enoriașilor și al Departamentului Românilor de Pretutindeni am reușit să achiziționăm un lăcaș de cult ce cuprinde și o anexă generoasă. Acestea ne vor ajuta foarte mult pe viitor pentru o școală parohială și diferite activități culturale și tradiționale pentru comunitatea noastră.

3.Paștele este o sărbătoare de renaștere și reînnoire; cum încurajează Biserica comunitatea sa își regăsească liniștea sufletească în această perioadă?

În această perioadă a postului Sfintelor Paști țelul suprem este acela de a spune „nu” păcatelor și de a ne împotrivi acestora, nu doar bucatelor de dulce. Postul face ca atenția noastră sa treacă de la cele lumești la cele cerești. Astfel, atenția ce o acordăm trupului se îndreaptă către viața spirituală, așa vedem cum postirea inversează și așează prioritățile în ordinea lor firească, pe primul loc viața duhovnicească și apoi viața lumească.

4.Cum vedeți comunitatea românească din UK crescând și consolidându-se prin Biserică?

Acestă creștere și consolidare a comunității din afara granițelor prin Biserică se poate face doar prin sporirea numărului de parohii și înființarea mai multor școli românești, mai ales în zonele unde nu există promovarea culturii și a tradițiilor românești. Chiar dacă suntem in afara granițelor României, limba maternă nu trebuie să piară pentru generațiile care vin!
Este greu atunci când întâlnim familii de români ai căror copii nu vorbesc sau nu înțeleg limba română. Şi mai dureros este când aceştia merg în vacanță la bunici şi nu pot să-şi împărtășească gândurile unii altora din cauza acestei probleme. De aceea îndemn toți părinții să vorbească în casă românește cu copiii, sporind ceea ce încearcă Biserica să facă în această privință!

5.Ce le recomandați credincioșilor pentru a-și spori trăirea spirituală în timpul postului și Sărbătorilor Pascale, în special în contextul unei vieți aglomerate în diaspora?

Nădăjduiesc și îndemn în același timp ca toți credincioșii să aibă un echilibru în toate și cel mai important în toată această alergătură a vieții cotidiene să nu-și piardă sufletele punând pe primul plan partea materială.

Postul nu trebuie să fie pentru credincioși un motiv de tristețe, o perioadă de întristare spirituală, ci, mai degrabă o perioadă de bucurie, de pace duhovnicească, de bucurie în Iisus Hristos. Noi trebuie să ne gândim la post din perspectiva tuturor simțurilor noastre: a gustului, a ochilor, a auzului, a cugetului și așa mai departe. Mai pe scurt, putem spune că mai important este să facem ordine în suflet și în gânduri și apoi în privința mâncărurilor.

Postul cel Mare să ne fie un timp de pocăință autentică, de pace, de bucurie, de reculegere și toate acestea sa ne fie spre mântuire! Amin!