Interviu cu Părintele Mihai-Răzvan Novacovschi

Este important ca fiecare credincios să se pregătească din timp și să își facă un obicei din a pune sufletul pe primul loc.
Un aspect esențial este să nu ne limităm doar la Săptămâna Mare și la slujba de Înviere. Trebuie să venim la biserică și înainte, să ne pregătim sufletește, să postim, să ne rugăm mai mult.

1. Ce înseamnă pentru dumneavoastră să fiți un sprijin al sufletelor românilor aflați departe de casă?

Este un lucru foarte important pentru mine.
În general, biserica în diaspora reprezintă un punct esențial pentru români, atât din punct de vedere spiritual, cât și cultural. Eu sunt de foarte mulți ani în Anglia și locuiesc lângă Oxford. Înainte de a începe misiunea de la Birmingham, am frecventat biserica din Oxford, care pe vremea aceea era și greacă, și rusă. Acolo erau mulți români care, deși în România nu mergeau la biserică, odată ajunși în diaspora, au început să se apropie de ea, inclusiv pentru a se întâlni cu alți români. Încercăm să menținem acest spirit de comuniune, deși lucrurile nu sunt mereu simple.

Pe de altă parte, sunt și mulți români care vin la spovedanie și îmi spun: „Părinte, de când am plecat din România n-am mai dat pe la biserică.” Atunci le spun că trebuie să continue să aibă grijă de sufletele lor.

Aici presiunea asupra timpului este foarte mare, iar acest lucru îi face pe oameni să-și piardă ritmul duhovnicesc. Uneori, este mai greu să menții ceea ce ai câștigat decât să începi de la zero. În România, bisericile sunt la distanțe mici, iar mersul la slujbă este mai accesibil. Aici, nimeni nu locuiește la mai puțin de 10 kilometri de biserică, iar duminica, chiar și noi, preoții, avem uneori dificultăți în a ajunge la slujbă, din cauza multiplelor responsabilități. Însă este extrem de important pentru noi să avem acest loc în care să ne regăsim, pe noi și sufletele noastre.

2. Cum reușește Biserica românească să fie un punct de sprijin spiritual și cultural pentru comunitatea din Diaspora?

Încercăm să păstrăm biserica nu doar ca loc de rugăciune, ci și ca spațiu cultural și comunitar. Am organizat numeroase evenimente de-a lungul timpului, având artiști precum Ștefan Hrușcă, care a venit de trei ori la noi, sau artiști îndrăgiți din Londra.

De asemenea, am avut coruri din România și evenimente speciale, cum a fost serbarea din 2018, la centenarul Unirii Basarabiei cu România. Prin toate aceste activități, dorim să fim un punct de sprijin atât spiritual, cât și social pentru românii din diaspora.

3. Paștele este o sărbătoare a renașterii și reînnoirii. Cum încurajează Biserica comunitatea să își regăsească liniștea sufletească în această perioadă?

În primul rând, îi încurajăm pe oameni să țină rânduiala, să respecte postul, să se spovedească și să participe la slujbe. Desigur, în diaspora, distanțele mari fac lucrurile mai dificile, însă încercăm să ne adaptăm. De exemplu, încă din perioada pandemiei, am început să desfășurăm o parte din activități și online. Chiar săptămâna aceasta, fiind prima săptămână a Postului Mare, citim Canonul cel Mare nu la biserică, ci pe Zoom, pentru ca oamenii să se poată ruga împreună, indiferent unde se află.

Totuși, cel mai important mijloc de pregătire pentru Paște, pe lângă post, este spovedania și împărtășania. Îi încurajăm pe credincioși să se spovedească cât mai des, pentru a menține o legătură strânsă cu duhovnicul. Eu, de exemplu, le cer celor care se spovedesc la mine să vină cel mult la două luni. Este esențial să existe această continuitate, pentru că altfel riscul este ca lucrurile să rămână nerezolvate sau să se acumuleze.

Prin toate aceste mijloace, încercăm să ajutăm oamenii să rămână aproape de Dumnezeu, să-și îngrijească sufletele și să trăiască Sărbătoarea Învierii cu adevărat, în pace și lumină.

4.Ce înseamnă pentru comunitatea românească din UK să participe la slujba de Înviere și cum influențează acest eveniment relațiile dintre români?

O spun cu tristețe: slujba de Înviere este întotdeauna o provocare mare pentru noi. Din păcate, sunt mulți care vin cu alte gânduri, fără să respecte liniștea din cartierele unde slujim. În Anglia, regulile sunt foarte stricte, iar de-a lungul anilor am avut probleme din cauza celor care nu se comportă corespunzător. Există chiar biserici românești care au fost nevoite să renunțe la slujba de noapte pentru că au avut mereu conflicte cu vecinii sau consiliile locale.

Cu toate acestea, facem tot posibilul să oferim comunității această bucurie. Ne asumăm discuțiile inevitabile și ne străduim să creăm o atmosferă cât mai frumoasă. De aceea, slujba de Înviere nu are loc în biserica noastră, ci într-un alt lăcaș din apropiere, parte din aceeași parohie, unde avem mai multă libertate de organizare.

Pentru că sunt foarte multe familii cu copii, am luat decizia, încă din perioada pandemiei să avem două slujbe: una la miezul nopții și una dimineața. Mulți părinți nu pot veni noaptea, așa că slujba de dimineață le oferă și lor posibilitatea de a trăi această mare sărbătoare, într-o atmosferă mai liniștită. Deși noaptea vin sute sau chiar mii de oameni, biserica este plină și dimineața, ceea ce ne bucură enorm.

Pe de altă parte, este important ca oamenii să înțeleagă că Învierea nu înseamnă doar această noapte. Fiecare duminică este, de fapt, o sărbătoare a Învierii. De asemenea, adevărata renaștere a sufletului vine prin spovedanie, prin ea ne întoarcem de la moarte la viață. De aceea, încurajăm oamenii să nu vină la biserică doar o dată pe an, ci să păstreze această legătură cât mai vie.

Ce le recomandați credincioșilor pentru a-și spori trăirea spirituală în timpul Postului și al Sărbătorilor Pascale, mai ales în contextul unei vieți aglomerate în diaspora?

Fiecare să facă atât cât poate. Așa cum spune Domnul în Evanghelie, trebuie să fim „înțelepți ca șerpii” și să ne adaptăm. În diaspora nu putem urma întocmai rânduiala din țară. Acolo, bisericile sunt deschise mereu, preotul locuiește în apropiere și există enoriași care pot ajuta la organizare. În schimb, aici, în Marea Britanie, majoritatea bisericilor sunt închiriate și nu putem avea mereu acces la ele. Aici în UK majoritatea preoților lucreaza la rândul lor în timpul săptămânii, de aceea biserica nu poate fi deschisa tot timpul.

Din acest motiv, este esențială o bună comunicare, fie prin telefon, fie prin mesaje. Împreună cu părintele paroh și duhovnic, fiecare poate găsi o cale de a participa la Post și la Sărbători. Postul nu trebuie văzut ca o obligație absolută, dacă cineva nu poate posti în întregime, este bine să țină măcar o parte și să își consulte duhovnicul pentru îndrumare.

În plus, spovedania este fundamentală. Însă nu trebuie amânată până în ultima clipă. De exemplu, eu nu spovedesc în Săptămâna Mare, ci până în Duminica Floriilor, pentru că atunci începe perioada intensă de slujbe, precum Denia și celelalte rânduieli pascale. Este important ca fiecare să se pregătească din timp și să își facă un obicei din a pune sufletul pe primul loc.

Un aspect esențial este să nu ne limităm doar la Săptămâna Mare și la slujba de Înviere. Trebuie să venim la biserică și înainte, să ne pregătim sufletește, să postim, să ne rugăm mai mult.

Un lucru pe care mulți l-au observat este că nu poți simți pe deplin bucuria Paștelui dacă nu ai postit. Acest lucru este adevărat, dacă nu ne pregătim sufletește, dacă nu parcurgem acest drum de smerenie și renunțare, nu vom trăi cu aceeași intensitate bucuria Învierii.

Așadar, cheia este pregătirea. Fiecare după putință, dar cu seriozitate, astfel încât să ne putem bucura cu adevărat de sărbătoare.