Interviu cu părintele Dan P. Ghindea

Duminica ar trebui să fie cel mai important moment al săptămânii, în care să participăm la Sfânta Liturghie, să fim parte din această mare bucurie a credinței noastre.

1. Ce înseamnă pentru dvs. să fiți un sprijin pentru românii aflați departe de casă?

Pentru mine, a fi un sprijin pentru românii plecați de acasă este atât o mare responsabilitate, cât și o mare bucurie. Încă de la începutul misiunii noastre, din 2008, cu ajutorul lui Dumnezeu, sprijinul pe care l-am oferit comunității nu s-a limitat doar la cel duhovnicesc, ci a fost și de natură socială și financiară.

Înainte de înființarea Consulatului General de la Manchester, am avut o legătură strânsă cu Ambasada României, facilitând organizarea consulatelor itinerante pentru a veni în ajutorul celor care nu puteau călători la Londra pentru a-și rezolva documentele necesare.

A fi alături de comunitate înseamnă să răspundem unei varietăți mari de nevoi, fiecare la fel de importantă. Este o misiune plină de provocări, dar și de împliniri, care ne responsabilizează zi de zi.

2. Cum reușește Biserica Românească să fie un sprijin spiritual și cultural pentru comunitatea românilor din Diaspora?

Așa cum spunea marele Eminescu, „Biserica este mama neamului românesc”, iar rolul ei în viața comunității este esențial, atât din perspectivă spirituală, cât și culturală.

Biserica a fost dintotdeauna un refugiu sufletesc, oferind sprijin credincioșilor prin toate slujbele și activitățile sale. Din punct de vedere cultural, ne-am asumat o misiune importantă, mai ales de când, cu ajutorul lui Dumnezeu, am dobândit propria biserică acum cinci ani. Pe lângă aceasta, spațiul include și o casă parohială, unde anul acesta vom începe construcția primului centru cultural românesc.

Educația și identitatea culturală a copiilor noștri sunt priorități pentru noi, de aceea ne dorim să creăm un mediu în care să le putem transmite valorile, tradițiile și credința. Înainte de a înfrumuseța biserica, ne-am propus să construim acest centru, fiind conștienți de importanța educației și a rădăcinilor culturale pentru viitoarele generații.

În plus, ne implicăm activ în comunitate prin vizite în penitenciare și centre speciale, oferind sprijin celor aflați în nevoie, și organizăm pelerinaje pentru credincioșii care doresc să se apropie mai mult de Dumnezeu prin rugăciune.

Un moment deosebit pentru noi este și numirea Înaltpreasfințitului Atanasie ca episcop, care, începând de anul acesta, va fi prezent constant în Marea Britanie, având misiunea de a coordona viața pastorală și culturală a parohiilor românești de pe teritoriul UK. Este un pas important pentru comunitatea noastră și o binecuvântare care ne va ajuta să ne consolidăm credința și identitatea românească în diaspora.

3.Cum încurajează Biserica românească comunitatea să-și regăsească liniștea sufletească în această perioadă a sărbătorilor Pacale, de renaștere și reînnoire?

Un mesaj esențial pe care vreau să-l transmit este acesta: să nu veniți la Biserică doar de Înviere. Dacă venim doar atunci, riscăm să pierdem chiar sensul Învierii.

Taina Învierii este un parcurs, o călătorie sufletească, un adevărat pelerinaj al vieții noastre. Pentru noi, creștinii ortodocși, viața pendulează între două mari sărbători: bucuria Nașterii Mântuitorului și lumina Învierii. Însă, ca să înțelegem și să ne bucurăm pe deplin de Înviere, trebuie mai întâi să ne asumăm Crucea. Fără Cruce, nu există Înviere.

De aceea, îndemn fiecare român să își găsească un loc de rugăciune, o biserică unde să se simtă „acasă”, un duhovnic care să-i fie sprijin. Participarea regulată la slujbele bisericii, mai ales în această perioadă liturgică bogată, ne ajută să trăim cu adevărat taina Învierii.

Învierea, acest eveniment minunat, își are originea într-un cuvânt ebraic – Pesah –, care înseamnă „trecere”. Pentru evrei, a fost trecerea de la sclavie la libertate; pentru noi, creștinii, este trecerea de la moarte la viață. Dar această trecere nu este un moment izolat, ci un proces continuu, pe care îl trăim în fiecare duminică, sărbătorind Învierea Domnului. De aceea, duminica ar trebui să fie cel mai important moment al săptămânii, în care să participăm la Sfânta Liturghie, să fim parte din această mare bucurie a credinței noastre.

4.Cum vedeți comunitatea românească din UK crescând și consolidându-se prin Biserică?

Este greu de prezis cum va evolua comunitatea românească din Marea Britanie, pentru că, în cele din urmă, doar Bunul Dumnezeu cunoaște viitorul. Știm că mulți români au ajuns aici nu doar direct din România, ci și din alte țări europene, precum Spania și Italia, din cauza schimbărilor economice.

În ultimii ani, comunitatea noastră s-a maturizat. Familiile și-au găsit stabilitatea, și-au cumpărat case, și-au asigurat locuri de muncă, iar copiii lor au început școala sau chiar universitatea. Această creștere este vizibilă, iar Biserica a jucat un rol esențial în cimentarea acestei comunități, oferind nu doar sprijin spiritual, ci și un cadru cultural și social care ne aduce împreună.

Totuși, viitorul rămâne incert. Evoluția comunității depinde de factori economici și sociali, de stabilitatea locurilor de muncă și de deciziile individuale ale românilor – unii poate vor rămâne definitiv, alții s-ar putea întoarce acasă sau să se îndrepte spre alte țări.

Indiferent de schimbările ce vor veni, un lucru rămâne cert: Biserica va continua să fie un sprijin pentru românii din diaspora, un loc unde își pot regăsi credința, identitatea și sentimentul de „acasă”, indiferent unde se află în lume.

5.Ce le recomandați credincioșilor pentru a-și spori trăirea spirituală în timpul postului și Sărbătorilor Pascale, în special în contextul unei vieți aglomerate în diaspora?

Pentru orice întărire în credință, noi trebuie să participăm duminică, duminică de la Sfânta Liturghie. Dacă nu găsim două-trei ore pe săptămână pentru a fi în Casa Domnului, ne va fi greu să ne numim cu adevărat creștini, darămite să sporim duhovnicește.

În această perioadă, Biserica ne pune la îndemână un program liturgic bogat, iar credincioșii sunt îndemnați să își hrănească sufletul prin: citirea Sfintei Scripturi – un exercițiu necesar, mai ales că noi, ortodocșii, avem uneori lacune în acest sens, studierea scrierilor Sfinților Părinți – cum sunt cele din Filocalie sau Viețile Sfinților, care oferă exemple vii de trăire creștină, rugăciunea Sfântului Efrem Sirul – o rugăciune specifică postului, care ne ajută la curățirea sufletească.

Toate aceste aspecte sunt de mare folos, dar fără participarea la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, fără a ne împărtăși cu Hristos, sporirea noastră rămâne limitată. Numai astfel putem înțelege, cunoaște și iubi cu adevărat Jertfa și Învierea Domnului, care sunt făcute pentru noi și mântuirea noastră.